«Împărăția cea de Sus», Proiectul Dăinuirii sau despre Câmpul Memoriei Vitale

Pare firesc faptul că cei mai mulți dintre noi nu avem motive să ne punem atât de acut problema morții, deși – după cum se spune – moartea este cu mult mai aproape de om decât cămașa de pe el. Nu ne putem teme de nimic pe lume, totuși! E bine așa cum sunt făcute și cum sunt așezate toate! Vedem că stihiile lumii zidite de mâna lui Dumnezeu încă sălășluiesc în așezarea cea dintâi a plinirii lor. Avem destul de mult aer, încă, să putem respira, destulă apă pentru a ne astâmpăra setea, hrană pe ici pe colo, pentru unii mai puțină, pentru alții din destul. Să zicem că ni s-a hărăzit o lume suficient de sigură și cât de cât armonioasă. Ar trebui să stăm și să judecăm dacă merită să ne temem de ceva mai mult decât de sumbra perspectivă a sfârșitului lumii întregi. Acesta, da, ar fi un motiv de îngrijorare. Și fără a exagera prea mult, trebuie să admitem înainte de asta că, de fapt, fiecare dintre noi e rânduit, prin fire, să se confrunte drastic cu propriul sfârșit care neapărat va surveni cândva.
​
A vorbi direct, răspicat, limpede, despre iminența sfârșitului lumii, într-o vreme în care unele medii de informare sunt suprasaturate de zvonuri, dezinformări sau de înfricoșări diverse, este un fapt care ajunge să scape până la urmă din chingile exoticii conspiraționiste. Am întâlnit oameni, unii dintre aceștia deloc superficiali, care s-au arătat extrem de atenți în a calcula probabilități diverse legate de un deznodământ apocaliptic al vieții pe Pământ. Referitor la aceasta, înțeleg că nu puține sunt spiritele vii, scormonitoare, iscoditoare, care au tăria de  a-și da în vileag îngrijorările și frământările pe tema supraviețuirii într-un asemenea context. 

---

Read More